BabyPaka. Episodul 2: Harta de pe frunza de toamnă

În episodul anterior, șase urme pufoase i-au unit pe Zibi, Momo, Eli, Guga, Riko și Hugo într-o singură Paka. Când misterul nopții părea rezolvat, o frunză de toamnă a foșnit sub ușă. Pe spate era desenată o hartă mică.

Acum BabyPaka trebuia să afle unde ducea primul indiciu comun.

Harta care nu voia să se explice

Zibi a pus frunza pe covor și a luat lupa. Se vedeau trei linii, un cerc și un punct auriu.

— O hartă! — s-a bucurat. — Dar a ce?

Momo s-a ridicat pe vârfuri și s-a rotit odată cu frunza. — Poate este un plan de dans? Trei pași, o rotire și finalul lângă punctul auriu!

Eli ținea codița frunzei, Riko avea grijă să nu calce nimeni harta, iar Hugo asculta foșnetul.

Cadru 1

„O hartă! Dar unde duce?”

Fiecare perspectivă arată ceva nou

Guga a privit frunza de sus și din lateral, apoi a așezat trei bețișoare ca liniile hărții.

— Seamănă cu nervurile frunzei. Poate desenul este format chiar din ele.

Zibi a sărit încântat. — Atunci privim nu doar ce a fost desenat, ci și frunza!

Prietenii ridicau și roteau harta. Momo a privit chiar prin ea cu un singur ochi. Era amuzant, dar răspunsul nu apărea.

Hugo a spus: — Să păstrăm puțină liniște. Unele lucruri se văd mai bine când nu ne grăbim.

Cadru 2

„Să privim și din altă parte.”

Lumina de la fereastră

În liniște, o crenguță a atins geamul. Luna a ieșit dintre nori și a luminat podeaua.

Guga a ridicat frunza spre lumină. Nervurile s-au unit cu liniile și au format un drum: de la ușă, pe lângă pături, prin coridor, până la pervaz.

— Acum îl văd! — a strigat Zibi.

Paka a urmat harta. Zibi căuta punctele, Guga ordona indiciile, Eli purta frunza, Momo numea locurile, iar Hugo le amintea să nu alerge. În partea întunecată, Riko a făcut primul pas.

— Nu trebuie să vedem tot drumul. Următorul punct este suficient.

Cadru 3

„Următorul punct este suficient.”

Punctul auriu de sub pervaz

Drumul s-a oprit la pervaz. Zibi a căutat sub perdea, Momo după ghiveci, Eli a mutat coșul, iar Hugo asculta.

— Ceva bate încet — a șoptit.

Guga a numărat trei linii și trei scânduri. La a treia a văzut o reflexie aurie. Riko a mutat o frunză și au găsit o cutie cu șase compartimente.

— Comoară! — a strigat Momo.

— Sau următoarea enigmă — a răspuns Zibi.

Înăuntru erau o pană, o piatră netedă, o panglică roșie, un nasture, un clopoțel și o cheie. Fiecare avea locul său.

Cadru 4

„Comoară sau o nouă enigmă?”

Curiozității îi place compania

Zibi voia cheia, Momo clopoțelul, Eli să nu se piardă nimic, iar Guga organiza compartimentele. Riko și Hugo așteptau.

— Fiecare a observat altceva — a spus Zibi. — Dacă priveam într-un singur fel, harta era încă o frunză obișnuită.

— Șase caractere diferite, o singură Paka — le-a amintit Eli.

Au pus lucrurile la loc și au stabilit o regulă: înainte să respingă un indiciu, îl vor privi din mai multe părți și vor asculta întreaga Paka.

Frunza a fost așezată între două coli. O enigmă era rezolvată, dar rămânea alta: la ce foloseau cele șase obiecte?

Guga a apropiat cutia de lumină. — Înainte să folosim cheia, să verificăm dacă totul este la loc.

Continuarea în „Guga și cutia în care toate au locul lor”.